Fotbalul si politica

Azi am fost la un curs. La ora 15, ni s-a dat a 3-a pauza a zilei pentru ca telefonul trainerului suna – cineva ii comunica rezultatul. Am putut sa constat ca in cateva minute toata lumea a inceput sa discute aprins. Parca erau momentele de dupa penultimul meci pentru calificarea nationalei la un campionat mondial. Un meci pe care echipa il pierduse, dar mai avea totusi o sansa, una mica, sa bata in ultimul meci, chiar daca acesta avea sa fie unul foarte greu.
Ca si in cazul fotbalului, toti pareau ca sunt foarte siguri pe ce zic, stiu foarte multe despre subiect si pot polemiza cu oricine, oricat. Daca ascultai mai atent puteai constata cu usurinta ca gradul de informare era destul de redus si parerile erau preluate de la altul din grup. Cate unul mai aducea cate o critica la adresa presedintelui, ca nici el nu a fost usa de biserica, sau ceva la fel de ambiguu, afirmatie la care nimeni nu comenta sau punea intrebari. Ca si atunci cand se mai trezeste cineva sa spuna ca da, si romanii au avut momentele lor nu tocmai reusite, ca poate meritau sa ia bataie. Dar in esenta toti sunt tristi, mai ales pentru ca putini se asteptau la un asemenea rezultat, si mai spun cate ceva parca pentru a se consola pe sine.
Asemanarea care surprinde cel mai tare e cea legata de asteptarile pentru viitor. In ambele cazuri asteptam cu sufletul la gura meciul final si ne concentram crezand ca asta ii poate ajuta pe jucatori, respectiv presedinte sa invinga. Cel mult organizam niste mici demonstratii de strada, dar nimic substantial. Daca in cazul fotbalului nu putem face mai mult, in ceea ce priveste politica nu facem pentru ca suntem prea ocupati sa urcam in ierarhia profesionala pana la 19, prea preocupati dupa 19 sa ne uitam la televizor si sa aflam ce mai fac Irinel si Monica si prea obositi ca sa nu dormim apoi.
In mod firesc insa, vom sta cu sufletul la gura la meciul decisiv, impacati ca l-am “sprijinit” cat de bine am putut pe primul presedinte al Romaniei care a condamnat “explicit si categoric” sistemul comunist. Iar daca va pierde meciul, vom spune, resemnati, ca am avut ghinion si de data asta. Deh..se pare ca cineva acolo sus nu ne iubeste suficient cat sa ne faca treaba.