Fratele cel mare

Am aflat cu stupoare ca viata mea si a celor din jurul meu nu e atat de intima cum am tins sa cred. Defapt, realizez tot mai mult ca societatea noastra se apropie de cele occientale in ceea ce inseamna incalcarea dreputului la intimitate. Desi societatea in care traiesc are norme democratice in realitate seamana tot mai mult cu una Orweliana.
Concret. In primul rand am aflat ca membrii unei banci iti pot urmari tranzactiile pe care le-ai facut si unde, si mai mult, sa urmareasca vizual momentul in care ai facut o retragere de la un bancomat. Daca primele doua sunt oarecum (insist putin pe oarecum) normale, ultimul aspect este de-a dreptul inacceptabil din punctul meu de vedere. Dar nu luat asa ca sine statator ci grupat cu celelalte; inseamna ca anumiti oameni (nu neaparat importanti - dar nu asta e relevant) dintr-o banca pot sa vada unde ai mers (eventual cu cine), cand si cati bani ai retras sau ai depus. Poate parea ridicol ceea ce zic dar cred ca monitorizarea merge mult prea departe. Seamna mult prea mult cu Big Brother.
Al doilea lucru, care m-a socat mult mai mult, este ca Vodafone poate sa vada cui i-am dat telefon si cui i-am trimis mesaje. Dar mai frapant este ca poate sa vada continutul mesajelor. Poate nu m-am exprimat prea bine folosind termenul "compania". Compania aici inseamna aproape orice angajat. Daca prietena mea lucreaza la Vodafone poate sa vada pe cine am sunat, cand si cui si ce mesaj am trimis. Daca ar vedea prietena nu ar fi o problema asa mare (pentru unii :) ) insa in momentul in care poate sa vada orice angajat e ca si cum viata mea ar deveni publica. Iarasi poate mi se pare doar mie inacceptabil dar tot cred ca mi (ni) se incalca dreptul la intimitate.
Mai trist e ca eu cred ca acesta e doar inceputul. Incetul cu incetul ne vom obisnui toti cu gandul ca cineva acolo ne urmareste...