Am fost in Piata Universitatii in seara de Joi ca sa il sustin pe (inca) presedintele Romaniei in ceea ce cred eu ca a fost mazilirea fara scrupule a unui sef de stat de catre oligarhia finainciara din tara. Mult timp am crezut ca cel care avusese atatea victorii politice mai mult sau mai putin asteptate va razbi si de aceasta data. Nu stiu de ce am crezut ca politic, Traian Basescu este prototipul invingatorului. Nu am fost niciodata un mare fan al sau dar am apreciat spiritul de om dintr-o bucata al acestui personaj si capacitatea sa de a realiza mult din aproape nimic, in afara de capacitatea sa de a razbate. Ei, de data aceasta cred ca el a fost invins. Poate nu decisiv, dar totusi invins. De ce? Cum s-a ajuns aici? De ce s-au intamplat toate aceste evenimente, poate nu e competenta mea sa judec.
Am descoperit insa o lume moale, sictirita si indiferenta la tot ce se intampla pe scena politica. Ma uit in jur si vad tipare, nu idei, roboti nu revolutionari. As fi vrut sa traiesc vremuri mai tumultoase. Spre nesansa mea tot ce vad acum e un progres mediocru spre o societate mediocra, luminata de minti si idei mediocre. Trist.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment